Posted by: andreeacorodeanu | September 17, 2013

Creasta Malinului

07 09 2013

Echipe:  Eu – Andrei , Roxana – Andrei N

Traseu: Valea Tapului, Creasta Viilor Senzatii, Brana cu Jnepeni, Creasta Malinului, BMC, Valea Priponului

Timp: 15 ore, lejer cu pauze lungi de admirat si ceva balaureala

Poze: sunt facute de catre toti si sper sa nu se supere colegii ca am folosit si de la ei 🙂

Dupa o lunga relaxare pe la marea bulgarilor dar si cu nervii la maxim din cauza bicicletei mele, care mi-a scos peri albi, revin cu chef de munte. Nu aveam un plan, dar primesc o oferta de nerefuzat de la Andrei.  Un traseu pe care, cam in aceeasi perioada anul trecut, nu ne-a iesit si pe care il doream de mai mult timp, Creasta Malinului. Ni se alatura si Andrei N cu Roxana.

Jurnalul de anul trecut aici, e de citit :)) :

http://ad078.wordpress.com/tag/valea-seaca-a-costilei/
Sambata dimineata plecam cu primul tren spre Busteni. Acolo cat si pe drum intalnim multi oameni cunoscuti, fiecare cu planuri mari pentru o zi de toamna frumoasa. In Poiana Costilei facem un lung popas unde mancam de parca nu o sa mai avem ocazia in veci. Mama ce chestii bune facuse Roxana yum yum, cu branzica, varza si carne pentru cei care nu sunt vegetarieni :). Si uite asa ne ia o leneeee cu burtile plineeeeeeeee la soareeeee. Cainii de la stana ne sunt si ei alaturi nu cumva sa le scape vreo firmitura ceva :).

20130907_09_25_28_IMG_2994
Ne urnim cu greu pe poteca spre Valea Cerbului de care suntem satui, pana ajungem la intrarea catre Valea Tapului.

20130907_102113

La bolovan iar popas de privit, pozat plantute, unde ne ajunge si un grup.

Picture 007

Ei initial vroiau pe alta vale de care trecusera deja, dar vazandu-ne pe noi se hotarasc sa ne urmeze.

Incep saritorile pe care le savurez, unele mai usoare altele mai spalate. La saritoarea asta eu fac tot felul de fitze si Andrei vine in urma mea cu cracii lui lungi de nici nu trebuie sa faca prea multe miscari,desi ii da un pic de gandire :D, ehhh ce conteaza, pt noi astia piticii e mai distractiv :D.

1

Pai e frumos asa mai?

Pai e frumos asa mai?

3

Si mai o traversare, alte saritori

4

5

45

pana ajungem la punctul unde trebuie sa ne orientam cum o luam spre Creasta Viilor Senzatii sau Frumoasa. Nu e greu, noi am ocolit prin dreapta Vaii Tapului apoi mai sus am vazut potecuta de trecere mai pe la baza stancii din stanga pe partea cealalta.

6

Tre sa ajungem acolo, traversarea pe partea cealalta nu pune probleme si e vizibila.

Tre sa ajungem acolo, traversarea pe partea cealalta nu pune probleme si e vizibila.

Brana catre Creasta Viilor Senzatii

Brana catre Creasta Viilor Senzatii

Ajungem si la Creasta, frumoasa foc ,nu degeaba o cheama si asa :).

Cu Andrei D in discutii aprinse despre ce urmeaza, bine ca nu am dat foc la nimic :)).

Cu Andrei in discutii aprinse despre ce urmeaza, bine ca nu am dat foc la nimic :)).

Catre asta ne indreptam manutele nervosi :)

Catre asta ne indreptam manutele nervosi 🙂

11

O alta perspectiva a Acelor Morarului total diferita.

O alta perspectiva a Acelor Morarului total diferita.

46

De acolo cumva trebuia sa ajungem in Brana cu Jnepeni. Ca si data trecuta nu putem sa nu ratam o mare jnepenealala de scoate toti nervii din noi. Andrei clacheaza si se duce inapoi si o ia cumva direct sa mai scape de jnepeni si de sus in glorie uite ce filmeaza el, ce se aude de la noi sau ce puteti auzi din jnepeni :)).

Ajungem finallyyyyyyyyy in brau, traversam cu amintiri multe Valea Seaca a Costilei si cautam intrarea pentru Creasta Malinului asta dupa ce admiram peretii, Galbenelelor, Creasta lasata in urma a viilor senzatii care chiar ne-a dat toate senzatiile posibile in jnepenii aia.

13

14

44

Intrarea in traseu are un piton la baza usor de vazut din brana. Prima lungime nu e grea dar este extrem de friabila si la traversarea catre pitonul unde am regrupat are niste placi desprinse pe care trebuie sa ai grija sa le ocolesti, sa nu omori sub tine pe careva. Iete si primul piton (sau nah al doilea), sa tot iti vina cheful si curajul ca tare bine mai arata :)).

:D

😀

Lungimea doi incepe cu o traversare si urcatul pana deasupra la niste jnepeni si la baza unei fisuri, deja nu te mai auzi cu secundul.

16

Picture 089

Apare si echipa 2, Andrei N in prima regrupare.

Apare si echipa 2, Andrei N in prima regrupare.

La mine a fost usor ca Roxana fiind jos inca, mi-a transmis ca Andrei regrupase dar pentru ei a fost mai greu.

A treia lungime incepe mai tare.  Andrei intampina ceva probleme de la inceput, pana la urma trece folosind tot din dotare, iar fix in locul potrivit este un piton nou,  ii multumim celui care l-a pus pe aceasta cale.

18

Plec si eu cu coarda echipei 2 dupa mine. Andrei N nu era sigur pe el desi eu zic ca s-a descurcat tot traseul exceptional.

Plec si eu cu coarda echipei 2 dupa mine. Andrei N nu era sigur pe el desi eu zic ca s-a descurcat tot traseul exceptional.

Roxana :). Nu te suparaaaa dar imi place de mor poza asta.

Roxana :). Nu te suparaaaa dar imi place de mor poza asta.

Trece in final de ea si de aici deja este mai usor pana la regruparea 3 care tot pe langa jnepeni este si asta.

Stam si asteptam si echipa doi pentru indicatii pe unde sa o ia, poza de grup etc apoi Andrei o porneste din nou.

23

A durat ceva si lungimea asta, urma sa vad si de ce :), intre timp noi 3 ramasi ne hlizim de nu mai putem. In sfarsit simt ca Andrei a ajuns si aud si cate ceva din ce tipa la mine, mi se cam incurca coarda prin jnepeni si pornesc si eu.

24

Incepe lejer, vad si un ditamai pitonul, moama cat de gigantic putea sa fie

25

si ajung la o alta fisura care imi da ceva furca, aham deci aici a stat el asa mult :D.

26

O trec pana la urma si ajung sus unde ni se arata creasta si Dintele Malinului, partea finala a vaii Malinului, se vede si Braul Mare al Costilei. Dupa ce admiram indeajuns, Andrei  tot cauta pitoane, cica ar fi citit el ca cineva a facut rapel pe aici sau ceva de genul. Nimic, nu gasim nimic, asa ca Andrei descatara cu emotii mari, de aici se vede infricosator ce face, apoi il vad pe creasta tot cu emotii si fara nimic de asigurat si tot se indeparteaza cu coarda dupa el atarnand si se opreste pana la urma ca sa vin si eu, deja simtea greutatea cozii cum il trage.

27

Imi zice sa am grija, eu ma uit la coarda si ma gandesc ca daca cad de aici ajung in vale lejer fara stres si ca la liber sau cu coarda tot aia e. Ma iau emotiile si pe mine. Cobor cu grija, mai inaintez, mai fac o gluma proasta zicand ca stai sa fac si eu poze inainte sa-mi las oasele pe aici, gluma pe care au facut-o si Andrei N cu Roxana la randul lor lol, continui si imi dau seama ca nu e chiar asa de infricosator cat credeam eu de sus, doar ca ma cam tragea greutatea corzii lasata.

28

Coarda nu imi creaza probleme o pot da pe dupa stanca cu cat inaintez mai mult si ajung la Andrei apoi o luam catre Dintisor. Intre timp echipa doi se pregateste, ii vad sus pe amandoi :).

29

Urmeaza o traversare cam expusa si fara pitoane, nu stiam ca exista fix in punctul cheie o ditai priza de mana, doar Andrei N a descoperit-o. Aici facem balustrada, era deja tarziu.

31

30

Trece si Roxana :D asa mai cu stil :)

Trece si Roxana 😀 asa mai cu stil 🙂

Apoi la Dinte stam totusi mai mult si admiram, eu cu Roxana ajungem sa – l imbratisam disperate si fericite ca suntem la el in sfarsit :D, ne amuzam de noi.

32

33

Apoi urmeaza inca o traversare pana la BMC in care mai era un piton nou si gata.

35

Nu pot sa descriu cat de fericita am fost, mi-a placut traseul la nebunie, iti ofera niste privelisti chiar foarte tari.

36

37

Am pozat creasta din nou din toate unghiurile si am pornit catre locul de cort de unde se vede si mai frumos.

Superb!

Superb!

Acolo am stat sa rontaim cate ceva sau tot ce mai aveam :)) si eu deja visam pe cand ajung sa dorm aici :D. Dintr-o data auzim un raget de urs de jos din Valea Cerbului cred. Am inghetat toti, dar recunoastem ca a fost incredibil momentul. Mama eu deja eram cu ochii peste tot si deja aveam o imaginatie bogata, ehhh binecunoscuta mea imaginatie legata de ursuleti :D.

Se lasa seara si se face frig asa ca o pornim pe BMC catre Valea Priponului unde cand ajungem deja incepe sa se intunece.

39

Am cam bajbait-o pe intuneric, am dat si doua rapeluri lol, dar am scos-o la capat pana la urma si am ajuns in marcatul de pe Valea Cerbului. Cam aceasi poveste si anul trecut cand tot pe intuneric am ajuns din Valea Seaca a Costilei, numai ca atunci am bajabait -o rau :D, am dat link la jurnal la inceput.  Si urmeaza interminabila poteca unde incepem sa facem planuri cum scapam de cainii de la stana care se auzeau cam nervosi in departare. Ne inarmam cu bete si…si cand ajungem in dreptul stanii cam liniste, apoi latraturi in departare, apoi doar vreo doi catei vin spre noi dar inofensivi, auzim cainii multi nervosi care de fapt ce credeti ca faceau? Alergau ursul in directie opusa :D. Multumim domnul urs, ne-ai scapat :D. Ciobanii afara la foc urlau la noi ca: baaaaaaaa va manaca ursul baaaaaaaa!!! Ei na, las ca nu ne papa nici un urs :). Ajungem tarziu tare in Busteni, intre timp Andrei afla de o pensiune si vorbeste cu respectiva. Ne oprim sa ne luam mancare si bere ca sa sarbatorim 🙂 si ne tarsaim oasele catre pensiune. Ajungem si ne cazeaza undeva langa, la parter in niste camere infecte rau, dar a stiut sa ne ia 70 de lei pe camera. Imi venea sa urlu ca am dat atatia bani pe un rahat si doar pentru cateva ore de somn. Mult nu rezistam, doar cat sa mancam, noi fetele nici berea nu am reusit sa o bem si clacam. Dupa aproape 24 de ore de nedormit si 15 ore de traseu cred si eu :D. Dimineata ne trezim imbufnati, eu mai ales ca as fi dormit o zi intreaga dar trebuia sa ajung la serviciu :(. Andrei ia calea spre Brasov noi restul spre Bucuresti. In tren ciuciu somn, ajung acasa cat sa mananc sa fac un dush si sa stau un pic, apoi la serviciu fara nici un chef. Seara cand ies, direct la protest pentru Rosia Montana unde sincer tot traseul am avut ameteli, noroc cu sticlele pe care le zdranganeam ca imi distrageau atentia sa nu cad naibii pe jos.  Formula la protest a fost aceeasi, zici ca nici nu ne despartisem intre timp :)).Si uite asa inca o zi lunga si obositoare dar super multumita si fericita :).

Echipa 1:

43

42

Echipa 2:

4140


Responses

  1. Multumesc Andreea si Andrei pentru ca m-ati luat cu voi, m-ati incurajat si ati avut incredere! Imi doream de mult sa iau in brate dintisorul Malinului 🙂

  2. Si eu :D! Pai de ce sa nu am incredere? 😉 Super m-am simtit cu voi, poate mai repetam :).

  3. Felicitări pentru traseul parcurs! Creasta Mălinului este într-adevăr superbă.

    Colțul Mălinului se poate coborî în rapel. Oricum, dacă nu mai exista piton și dacă ai avut emoții, Andrei ar fi trebuit să fie pregătit pentru astfel de situații.

    Nu știu de unde ai luat denumirea „Degetul Mălinului”! Acel ac este cunoscut sub numele de „Dintele dintre Colți”.

    Pe traversarea feței nordice a Colțului de Sus erau două pitoane noi (ce-i drept, puse cam aproape unul de celălalt – unul a fost bătut de mine și celălalt de echipa Mugurel Ilie – Tudor Paladi). Pitoanele respective au fost făcute de tata într-o uzină cu vreo cinci ani în urmă. Pitonul, din ceea ce tu numești lungimea a treia (eu, primele două lungimi, le-am cuprins într-una singură), a fost pus tot de mine.

    Toate cele bune,
    Cristi

    • Salut Cristi! Multumim :)! Pentru noi a fost prima oara acolo, (inclusiv pe valea Tapului) am avut doar descrierile voastre. Emotii au fost vazand de sus, dar cand m-am apropiat au disparut cum am si scris, pasajul nu este greu deloc :).Cat despre degetul ala nu stiu nici eu de unde l-am scos, cred ca ma gandeam la altul :)), oricum merci de observatie ca sa corectez. M-am grabit cu jurnalul si vad ca nimeni nu m-a corectat hmmm. Uite asa iti dai seama ca nu toata lumea citeste ci mai degraba se uita la poze :).Inca o data multumim pentru pitoanele puse, de mare ajutor :).

      Numai bine,
      Andreea

  4. Pentru puțin. Eu am fost de două ori pe Creasta Mălinului și, dacă nu se strica vremea, aveam de gând să revin și în toamna asta.

    Poze din ultima parcurgere a pus Laurențiu Pavel pe contul lui de picasa:

    https://picasaweb.google.com/106949391827498181835/CreastaMalinuluiAugust182012#

    • Stiam pozele ;), de ceva timp tot caut despre si nu gasesti prea multe…

      Da si eu as fi vrut sa revin, mai ales pentru a dormi in zona cu cortul. E superb!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: