Posted by: andreeacorodeanu | March 18, 2013

Iran Partea II

Persia este unul din cele mai incarcate locuri ale planetei de mister, istorie, unicitate, simbol al civilizatiei si al culturii mondiale.

17 august

In sfarsit vine si ziua plecarii spre Damavand echipa fiind eu, Droppie si un prieten de al lui, Vahid. Era sarbatoare in ziua aia deci pe drum primim multe dulciuri, sucuri naturale si un fel de supa care se cheama Aash. Oamenii ti le dau direct in masina, un fel de pomana la noi??? Mmm nu stiu dar era placut sa primesti tot felul de chestii. Pe autostrada am avut si un mic incident era inchisa pana pe la ora 24 00 asa ca a trebuit sa ne plimbam cateva ore intr-un parc de distractii cam cum erau la noi alea vechi de pe vremea lui Ceausescu.  In sfarsit la ora 24 00 asa cum au promis am reusit sa o luam spre Polur orasul din care am urcat spre BC (Base camp). Pentru cei care merg singuri fara cineva de acolo pot apela la Federatia Montana din Rineh sa le asigure transportul pana in BC pentru ca taximetristii nu urca si cam e ceva de mers.

BC este la altitudinea de 3000m ruta sudica unde se si plateste o taxa de 50$ primind in schimb o diploma ca ai urcat vf Damavand. Fiind noapte pe mine nu m-au intrebat de sanatate dar ei vin si sus la ref dupa taxa care e doar pentru straini si pe care Droppie nici nu vroia sa auda sa o platesc.

Am plecat din BC pe la 2 noaptea cam terminati dupa atatea zile de excursii obositoare, eu cu o mica problema de stomac, ma indopase mama lui Zohreh ca cica eram prea slaba si trebuia musai sa arat ca fata ei mai dolofana :)).

IMG_3707

Umbra Damavandului

Umbra Damavandului

Din BC pana la ref Bargah e Sevon 3 asezat la alt. de 4200m se fac cam 4 ore. In weekend cum am mai spus exista riscul sa nu gasesti locuri e bine sa ai si un cort dar in viitor poate chiar la anul va fi gata un alt refugiu putin mai sus care e mult mai mare si mai frumos (acum este gata :D). A urmat o noapte de mers, imi aduc aminte ca eu tot ma opream si mai ciuguleam dintr-o painica delicioasa si spre dimineata eram la refugiu.

IMG_3708

IMG_3721

IMG_3723

18 august

Ne-am trezit, deja era dupa amiaza, Droppie ne-a gatit niste paste delicioase iar Vahid da semne de dureri mari de cap.

IMG_3724

IMG_3741

IMG_3743

IMG_3726

Dupa ce mancam o luam in plimbare cam pana pe la 4700m, din fericire eu sunt ok dar Vahid se intoarce din cauza durerilor care il chinuiau.

IMG_3746

IMG_3754

IMG_3770

IMG_3773

Eu cu Droppie am stat pana la apus, un apus superb dupa care ne-am intors in refugiu.

IMG_3782

IMG_3793

IMG_3794
Seara in refugiu alpinistii de acolo erau foarte curiosi sa afle totul despre mine, au facut poze cu mine, unii au zis ca sunt onorati de prezenta mea, un altul mi-a facut un ceai magic din plante care te relaxeaza wow ce mai eram ca o vedeta. Ehhh dar asa sunt ei iranienii foarte curiosi, calzi, primitori si de un bun simt extraordinar.

19 august

Toata lumea s-a trezit dimineata pe la 5, noi mai lenesi dupa ce au plecat cam pe la 6 30. In timp ce ne urneam si noi cu greu 2 baieti din grup s-au intors din cauza durerilor de cap. In sfarsit pe la 7 30 o pornim si noi.

Fete adormite

Fete adormite

Eu destul de nervoasa pentru ca Droppie nu ca nu m-a lasat, mi-a impus hotarat ca eu nu am voie sa car nimic. Frate dar eu nu sunt obisnuita deloc fara nimic in spate si chiar imi place sa am chestiile mele cu mine, pfff ce nervi am avut.

Ruta asta sudica nu prezinta dificultati tehnice ca cea nordica de ex care are un ghetar, trebuie doar sa rezisti efortului si sa scapi de problemele cu durerile de cap, din pacate li se intampla la foarte multi. E ceva ciudat la muntele asta poate din cauza gazelor sulfuroase din aer si nu a altitudinii. Mie mi s-a parut ca e ca un deal doar ca mai inalt, nu pot sa spun ca m-a fascinat prea mult :).

IMG_3809

Mai avem chef si de joaca

Mai avem chef si de joaca

Vahid si-a revenit :)

Vahid si-a revenit 🙂

Am urcat bine, nu foarte repede, am facut si poze am si admirat peisajul dar surpriza pe la altitudinea de 4800m, 4900m incepe sa se strice vremea. Intre timp iar ma ciondanesc cu Droppie pentru ca mi se facuse foame si nu vroia sa-mi dea nimic, cica nu o sa mai pot urca si o sa mi se faca rau lol. Sa-l ascult pentru ca eu sunt pentru prima oara la altitudine si ca stie el ce face. Ei da deja imi era rau dar nu din cauza muntelui ci de FOAME!!!!!!! Sincer m-a frustrat treaba asta plus faptul ca nu aveam eu rucsacelul meu unde sigur as fi avut si ceva de rontait. Apoi el de ce naiba mai cara rucsacul cu mancare daca nu aveam sa mancam ha??? Ehhh l-am tot incoltit pe Vahid pana am primit niste struguri si ceva dulciuri :)). Nahhh cu bogatiile in maini nimeni nu ma mai putea opri :D.

Ha mananc nah sac! Bai mi-e foameeeeee!

Ha mananc nah sac! Bai mi-e foameeeeee!

Pe traseu am mai intalnit 2 baieti care vroiau sa urce pe vf apoi sa coboare pe ruta vestica dau au renuntat din cauza rucsacilor foarte grei si a vremii. Urcam in continuare un pic mai repede ca vedeam cum vremea era din ce in ce mai nasoala.

IMG_3835

IMG_3853

Pe la 5000 si ceva intalnim si grupul de dimineata care coborau si cu care ne-am salutat zambind. Dupa ce am trecut de ei pe langa viscolul care ne intampinase mai devreme simtim o electricitate puternica. Droppie incepe sa sovaie daca sa urcam sau nu ca devenea deja cam periculos dar eu hotarasc totusi sa mai inaintam si vedem noi pe parcurs ca nu mai aveam timp alta data. O luam incet prin viscol iar mai aproape de vf… wooooooooooooow shit !!!!!!!!! la naibaaaaaaaaaa!!!!!!!!! wtf!!!!! m-a curentat din pamant prin batul de trekking ohhhhhhhhhhhhhhhh!!!!!!!

IMG_3865_lq

Incercam sa fugim de electricitate intram chiar in campul de gaze de sulf unde am inhalat destul pentru multi ani, dar eu oricum eram intoxicata de la substantele tigarilor asa ca inca ceva in plus…. :))

IMG_3866

Si totusi ma afecteaza, simteam ca nu mai puteam respira, ma usturau ochii, incep sa obosesc deabea urcam si ha incep si la mine durerile de cap…Aveam masti pt gaze dar cine mai statea sa le scoata din rucsac pe vremea aia si cu stresul de a nu fi curentati, eu mi-am pus totusi pe fata esarfa lui Droppie asa de putina protectie…… Cu greu ajungem pe vf yeeeeee, ne-am felicitat, am facut cateva poze, din pacate n-am vazut nimic de acolo si am hotarat sa coboram repede ca nu era de stat.

Cort in crater. Ahhh mi-ar fi placut si mie, eventual cu coborare pe alta parte.

Cort in crater. Ahhh mi-ar fi placut si mie, eventual cu coborare pe alta parte.

IMG_3881_360

La coborare am avut noroc fiind deja un strat de zapada care ne-a usurat cu mult intoarcerea.

IMG_3905

IMG_3909

Damavand cum am spus nu este nimic greu sau fantastic la el dar pe la pranz se strica vremea foarte repede, multi au murit acolo, se pare ca in fiecare an mor 3 alpinisti (inghetati sau din cauza gazelor stop cardiac) si nu numai din cauza asta si din cauza caderilor de pietre imense mai ales pe partea vestica unde de ex dupa 2 zile dupa ce am plecat a murit un alpinist strivit de o mare bucata cazuta dintr-o stanca.

Timpi facuti: ref-vf Damavand 5h 30, vf Damavand-ref 2h 15 . Total facut de noi 7h 45min.

Durerile de cap au persistat pana la refugiu, Vahid avea probleme cu picioarele, la refugiu am incercat sa dorm putin, n-am reusit , am incercat sa mananc ceva si am hotarat sa plecam in BC.

IMG_3918

Au aparut si baietii cu taxa care stateau in usa refugiului si care ma vazusera ca nu-s de a lor. In fine nu stiu ce a facut Droppie cu alti cativa baieti ca mi-au zis brusc hai sa plecam, asa ca mi-am luat ramas bun, am facut poze cu cativa de pe acolo si 2 dintre ei care nu au reusit sa urce pe vf au coborat cu noi.

IMG_3922

IMG_3928

Am plecat tot pe ninsoare care ne-a tinut pana mai jos putin.

Iete ca s-a luminat

Iete ca s-a luminat

Tipul a vrut poza cu mine ca sa-i arate prietenei :))

Tipul a vrut poza cu mine ca sa-i arate prietenei :))

IMG_3963

Echipa de shoc

Echipa de shoc

IMG_3979

Cam asta a fost pe Damavand asa pe scurt :). Ajunsa in BC am scapat si de durerile de cap si deja ma gandeam la Alam kooh al doilea ca inaltime dupa Damavand, 4850m si care de fapt el ma atrasese spre Iran nu Damavandul.

IMG_3984

BC cu o fatzaaaa

BC cu o fatzaaaa

In urmatoarea zi am fost invitata la Droppie acasa unde toata familia lui vroia sa ma cunoasca :). Mi-au pregatit o gramada de feluri de mancare traditionala, unele mi-au placut altele nu, dar a trebuit sa gust din toate :D. A fost o seara placuta, relaxanta, conversatii de toate si presarata cu mute feluri de alune si fructe uscate :D. La plecare m-au rugat sa aleg ce mi-a placut mai mult pentru a lua cu noi pe Alam kooh :).

Va urma


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: