Posted by: andreeacorodeanu | March 14, 2013

Iran Partea I

Persia este unul din cele mai incarcate locuri ale planetei de mister, istorie, unicitate, simbol al civilizatiei si al culturii mondiale.

Stiu, a trecut mult timp de cand am fost in Iran dar am ramas cu amintiri atat de frumoase alaturi de oameni extraordinari incat as vrea sa las putine randuri. Precizez ca totul s-a intamplat in 2008 deci multe probabil ca s-au schimbat, ma refer reguli sau multe altele pe acolo pe la ei.

Anul 2008 descopar pe internet Iranul care ma fascineaza. Ma gandesc, cum ar fi? Oare sa…? Tin legatura cu un prieten iranian, Mohammad Reza (Droppie) si el imi propune niste trasee pe care imi este greu sa le refuz. Caut parteneri dar nu am noroc, unii nu au bani, altora le e cam teama din cauza faimei pe care le-au adus-o americanii :(.

Nici nu realizam ca voi si ajunge desi visam si planuiam totul cu amanuntul, dar intr-o zi mi-am zis: gata plec, da plec singura!  Incep si problemele, ca nah, fiind o tara islamica au si o gramada de reguli. Trebuia musai sa mi se faca chemare de la o FEMEIE. Droppie rezolva cu prietena lui Zohreh asa ca o primesc in final dupa multe vizite pe la ambasada, vizite facute chiar in timpul serviciului lasand radioul balta in pauze si fugind pana acolo. Pentru viza ea a trebuit sa mearga pe la o agentie de turism apoi la Ministerul de Externe din Iran de unde ei trimit numarul invitatiei la Ambasada Iran din Bucuresti. ( Nu cred ca mai este nevoie acum.) Pana sa ne dumirim cu toate astea timpul trecea, biletele ieftine de avion dispareau, emotii din ce in ce mai mari pentru ca imi era frica sa cumpar bilet pana nu aveam viza. Pe ultima suta de metri cu greu mai gasesc un bilet cam scump, adica 660 E la Turkish Airlines cu escala in Istanbul.

7 august

Prima oara cu avionul! Ha sa va povestesc cat de prostuta am si fost? Ahhh nu ma pot abtine, pana si eu rad acum de mine. Apare domnisoara cu papica, stewardesa, imi intinde tava, eu ma uit nedumirita si nu inteleg, ma gandesc ca tre sa aleg ceva de acolo, ma uit, aleg sandwichul si gata. Ma intreaba daca vreau ceva de baut, ii cer niste suc si iar gata. Toti inclusiv ea se uitau la mine ciudat si nu intelegeam de ce =)). Nah si voi acuma radeti, de unde sa stiu eu ca toata tava aia era pentru mine huh????? E prima oara cu avionul, ma mir ca l-am nimerit si pe care trebuie :))
In Istanbul intreb de loc de fumat, nimeni nu vorbeste engleza desi erau tineri angajatii pe acolo, pana la urma aflu ca trebuie sa ies afara, renunt ca nu aveam chef iar de check in blah blah si astept cuminte avionul urmator…unde ha am luat tot ce mi s-a dat ba am cerut si cafea da?! Invat repede nu? :))

18 30 in Iran in aeroportul Imam Khommeni, Tehran. Emotii, mari emotii. Ies afara, aprind o tigare repede, ma uit in jur, nimeni nu ma astepta. Stau si stau, taximetristii se uitau cu jind la mine sa ma jegmaneasca si incep gandurile negre. Daca nu apare nimeni ce fac? Unde naiba ma duc? Mama trece timpul nimic, deja era panica si ma gandeam sa ii caut pe alti doi romani din Iasi care erau acolo pentru Damavand si alte plimbari si cu care am tinut legatura si aveam numarul de telefon al unuia in caz de. Hey nu sunt chiar proasta :)!!!  Ok il sun pe Droppie, ma asigura ca vin si ei doar ca era foarte aglomerat. Apar in final, erau mai multi in masina, Zohreh ma intampina cu un buchet mare si frumos de flori, Droppie era atat de fericit sa ma vada, fac cunostinta cu restul si gata ma linistesc si eu.  Tehranul asta  e asa de maaaaree si aglomerat, nu-mi vine a crede ca-s acolo!!!!!! Ajungem la casa unde voi sta o perioada, la un cuplu casatorit foarte dragut, ei nevrand sub nici o forma sa stau la hotel deloc. Sunt primita ca o regina specific poporului persan pentru care este o onoare sa le treci pragul casei si care fac totul sa-ti fie bine si sa nu-ti lipseasca nimic :). Cand am plecat de la ei mi-au dat cadouri uau, da la ei este invers, gazda iti face cadouri :D.

Nici n-am ajuns bine si am fost asaltata de toti cu intrebari, curiozitati, despre mine, Romania etc de pur si simplu m-au coplesit. Simt ca ma sufoc si ca nu mai pot asa ca il iau pe Droppie deoparte si ii propun sa plecam pe Tochal, 3960m, in noaptea aia, desi eu eram dupa drum si nedormita de multe ore. Droppie imi spune ca mai bine sa stam, sa ma odihnesc ca sunt de pe drum dar eu totusi insist disperata :)). Plecam pe la ora 23, oricum noaptea fiind racoare e mult mai bine pentru a urca, ziua fiind criminal de cald. Pe traseu ne mai intalnim cu un baiat si o fata pe care ii cunostea Droppie si astfel am continuat cu totii oprind si pe la un refugiu unde am mancat oua scramble cu rosii inauntru gatite, o bunatate. Acolo multi barbati fiecare cu covorasul lui isi faceau rugaciunile si se uitau cam urat la mine ca nu aveam capul acoperit. In timp am aflat ca aduceam o mare jignire aratandu-mi parul si am avut grija sa mi-l acopar desi nu prea suportam.

IMG_3088
La ref Shirpala spre dimineata peste 24 de ore nedormite cad rupta de oboseala in timp ce ei vorbeau acolo in limba lor. Adorm bine de tot cateva ore iar dupa am continuat urcarea pe vf, dar era deja ziua si asa de cald Doamne iar eu trebuia sa fiu si imbrobodita ohhhhhhhh……
Pt Tochal exista 5 rute dar cea mai urcata este cea pe care am fost si noi si porneste din Darband.

Inca un pui de somn pe varf

Inca un pui de somn pe varf

Urmatoarele zile planuim Damavand unde trebuia sa ne intalnim si cu baietii din Iasi, dar din pacate a trebuit sa amanam plecarea din cauza ca nu ma simteam bine deloc, am mancat kebab, carne de oaie aoleo. Pentru Damavand mai trebuia sa urmarim si vremea si sa nu fie weekend (vineri e weekend la ei) fiind foarte aglomerat si exista riscul sa nu gasim loc in refugiu.

Asa ca am fost pentru prima oara intr-un desert, Maranjab, vizitat muzee prin Kashan, zona, cascade, a fost minunat si atat de nou pentru mine.

Din masina

Din masina

Tot din masina

Tot din masina

IMG_3324

IMG_3336

IMG_3365

IMG_3367

IMG_3372

Copii care mi-au cerut sa le scriu ceva si ma tot urmareau :))

Copii care mi-au cerut sa le scriu ceva si ma tot urmareau :))

IMG_3376

IMG_3392

IMG_3384

IMG_3381

IMG_3394

IMG_3395

IMG_3403

IMG_3407

IMG_3416

IMG_3424

IMG_3427

Am ajuns si in desert desi ni s-a spus ca e prea cald si sa avem grija. Chiar era foarte cald, daca nu aveam aer conditionat in masina muream prajiti si sufocati.Am vazut dromaderi salbatici yey 😀 , liderul lor ne-a si atacat hahahaha.

Nervosul

Nervosul

IMG_3436

IMG_3433

IMG_3441

Poza mea preferata

Poza mea preferata

Multe urme de scorpioni si serpi ne-au facut sa avem mare grija pe unde calcam, ha de parca stiam eu de unde iese din nisip vreun scorpion. Am ajuns si la o oaza unde am fi stat mai mult daca nu ne ataca un caine sau ceva de genul destul de fioros.

IMG_3450

IMG_3451

Am vazut un apus superb si au urmat momente speciale pe care ei le-au facut sa para iesite din real, mistice. Offf daca as putea intoarce timpul….ehhhh… Apoi ei doi au disparut un timp in care eu am trait niste momente de neuitat, singura, noapte, in desert….

IMG_3464

IMG_3453

IMG_3465

Am fost si prin canioane doar cu Droppie, Marea Caspica cu colegi de serviciu ai lui Zohreh unde a trebuit sa fac baie imbracata hahahah, plus un loc frumos de camping in alti munti mai mici nu-mi amintesc numele si in tot felul de locuri. Arunc niste poze de prin toate excursiile:

IMG_3258

IMG_3199

Intre canioane

Intre canioane

IMG_3108

IMG_3196

IMG_3228

IMG_3305

IMG_3479

IMG_3487

Seara in camping pe langa narghilele toti mi-au facut o surpriza asa de frumoasa, mi-au cantat un cantec care imi placea mie mult :):

Ha!

Ha!

IMG_3686

IMG_3692

IMG_3521

IMG_3550

IMG_3646

IMG_3654

IMG_3673

Am vizitat si sediul ziarului politic important din Teheran ca acolo lucra Zohreh, am fost cu ea la cumparaturi de rochite ca nu aveam nimic sa ma acopar bine, Droppie m-a dus in restaurante cu mancare specifica si intre timp Zohreh si-a dorit mult de tot sa ma mut la ea acasa. Au urmat zile petrecute mai mult cu mama ei si sora ei mai mica, am fost indopata cu mancare ca cica eram prea slaba, am fost invatata putin farsi si momente dragute cu Zohreh seara. Nu-mi vine sa cred nici acum cat de primitori si cat de saritori sunt oamenii astia, nu mi-a lipsit absolut nimic, nu m-ai spun ca nu ma lasau sa cheltui nici un banut de la mine.

Popas fast food la intoarcere. Ceva cam diferit decat la noi hamburgerii, pareau mai sanatosi :)).

Popas fast food la intoarcere. Ceva cam diferit decat la noi hamburgerii, pareau mai sanatosi :)).

19 august

In sfarsit vine si ziua plecarii spre Damavand echipa fiind eu, Droppie si un prieten de al lui, Vahid.

   Va urma

Advertisements

Responses

  1. Ha! Poza 43… tipic romanesc :)) asa.. un gratarel, si berula… undercover, in ceainic :)))

    • Da :)), special am bagat-o, nu mai spun ca locurile de cort erau amenajate cu niste patrate de beton pe care sa-l pui. Ma intreb daca batea vantul mai tare asa neancorat??? :)) Eahh eu am dormit oricum afara :)). Iar alcool, neah nu cred ca ai vrea sa bei berea lor, e cu arome de fructe si fara alcool, adica cico :)).


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: