Posted by: andreeacorodeanu | January 11, 2014

Creasta Costila Galbenele

La Multi Ani! Sa fie un an nou plin de aventuri alaturi de oameni frumosi :)!

04 ,05 01 2014

Zona: Costila

Traseu:  Costila Galbenele 3A, cu retragere pe Scorusi si Galbenele

Echipa:  Darius, Andreea

Poze:  Amandoi cu telefoanele mobile :))

Read More…

Posted by: andreeacorodeanu | January 11, 2014

Doua zile jumatate pe la Costila

27, 28, 29 12 2013

Zona: Costila

Trasee: Joaca pe Intrerupta, Bivuacul Caprelor 3B cu pas de 6+

Echipa: Victor, Andreea

Poze:   Victor

Da stiu, nu am mai scris de mult timp nimic, lenea si cheful si-au pus amprenta bine de tot pe mine :D. Dar ultimile doua ture de sfarsit si inceput de an merita un pic de efort si cum e o sambata frumoasa in care sunt tintuita acasa de ce nu :P.

Read More…

Posted by: andreeacorodeanu | October 6, 2013

4 Octombrie 2013, cadou: moartea

Nu am mai avut chef sa scriu de nici o tura la munte, durerea din suflet e prea mare.

Nu imi vine a crede ca traiesc asa ceva, ca traiesc printre astfel de “oameni”, care doresc moartea unor animale nevinovate si fara aparare. Nu imi vine a crede ca exista “oameni” care mutileaza cainii si ii chinuie si printre care eu sunt nevoita sa traiesc si probabil ca stau si langa ei fara sa stiu in metrou sau…  Oare oamenii astia au familie? Oare ei cand se duc acasa le povestesc copiilor lor ceea ce au facut? Hey am omorat sute de caini azi ca sa ai tu o viata mai linistita si in siguranta. Voi chiar credeti ca inamicul nr 1 sunt cainii???????? Cat de imbecil si fara minte poti fi daca crezi asta???? Noi oamenii suntem! Noi distrugem, noi omoram si probabil ca in ziua de azi ne-am omora si copii pentru un trai mai bogat, faima etc.

Read More…

Posted by: andreeacorodeanu | September 17, 2013

Creasta Malinului

07 09 2013

Echipe:  Eu – Andrei , Roxana – Andrei N

Traseu: Valea Tapului, Creasta Viilor Senzatii, Brana cu Jnepeni, Creasta Malinului, BMC, Valea Priponului

Timp: 15 ore, lejer cu pauze lungi de admirat si ceva balaureala

Poze: sunt facute de catre toti si sper sa nu se supere colegii ca am folosit si de la ei :)

Read More…

Posted by: andreeacorodeanu | August 6, 2013

Canionul Cioranga

Iulie 2013

Echipa: Andrei, Andreea

Canionul Cioranga 3A

In sfarsit vine si concediul. Planuit era Retezat sau Rodnei solo la relaxare, inca nu reusisem sa ma hotarasc unde. Ehhh nu-i bai ca ma ajuta Andrei care reuseste sa-si bage si el concediu o saptamana si uite asa destinatia va fi Crai :)).

Planuim noi cam ce vrem, eu clar vroiam Canionul Cioranga, el vrea Muchia Bondarului, eu mai propun si ceva balaureala pe care el si-o doreste oricum, oricand :).

Read More…

Posted by: andreeacorodeanu | July 25, 2013

Prin Albisoara Turnurilor, o Picatura mica si Caraimanul de te seaca

Echipa: Eugen si eu

24 07 2013

Inca o zi frumoasa din timpul saptamanii.  Se pare ca vremea si linistea din zilele saptamanii sunt cu mult mai pe placul meu decat cele de weekend.

Intr-o miercuri se intampla, mai exact ieri, ehhh ma grabesc ca iar plec maine pentru ceva timp si nu mai apuc sa scriu :)). Din pacate chiar o sa scriu pe scurt.

Dimineata la 4 00 trezirea si fug repede sa prind primul tren spre munte. Psihicul meu e cam la pamant de seara trecuta din cauza unor anumite evenimente pe care nu o sa le spun pe aici. In tren tot sper sa imi revin si sa ma pot bucura de tura, nu as fi vrut sa distrug o zi care se anunta buna.

In Busteni cobor, iau rapid o cafea si ies in fata garii unde ma astepta Eugen ce de abia ajunsese si el. Ii spun ca nu ma simt prea ok, ma intelege si totusi decidem din fericire sa ne continuam planul. Ce plan? Pai cam asa: Albisoara Turnurilor pana in Creasta Picaturii, Valea Seaca a Caraimanului, Brana Portitei sau direct in jos pe vale. Detalii prea multe nu voi da, fiind prima oara pe albisoara si e posibil sa mai gresesc asa ca las link cu jurnalul domnului Ordean, cunoscator bun al zonei.

http://www.carpati.org/jurnal/prin_abrupt_caraiman_5_iulie_2009/1506/

Desi cam nedormita si obosita psihic maxim am ajuns in aproximativ o ora La Verdeata.

SAM_1201

SAM_1199

Aici luam o pauza iar apoi continuam spre intrarea din albisoara Turnurilor.

SAM_1202

Boscheti, copacei, inclinat ca naiba, friabil, brrr mama unde m-am cocotzat.

SAM_1203

SAM_1205

Cu ajutor de la Eugen trec de prima parte si continuam pe firul secundar din cate am inteles, urmand sa trecem mai sus si in cel principal.

SAM_1207

SAM_1210

Urmeaza o succesiune de saritori, unele usoare altele mai greute si uite asa incep sa ma imprietenesc cu albisoara asta si sa imi dau seama de ce lumea nu prea se da in vant dupa albisoare vara :)).

SAM_1212

SAM_1215

Castigam incet incet din altitudine nu fara sa mai arunc un ochi si in spate la impresionantul perete al Vaii Albe.

SAM_1217

Incepe sa imi placa si stresurile mele de cu o zi inainte incep sa dispara lasand loc placerii descoperirii unui nou traseu in Bucegi.

Uite si un tunel dragut prin care trecem…

SAM_1218

SAM_1220

SAM_1222

urmeaza si distrugerea ne voita a aparatului meu foto pe care l-am izbit de toti peretii la o saritoare, mi-ai fost prieten bun si m-ai suportat indeajuns, iti multumesc, RIP.
De acum trec la poze facute cu telefonul.

Fotografie0679

Fotografie0683
Traversam, trecem si pe branute, ne apropiem, se vede si Turnul.

Fotografie0686

Fotografie0681

Fotografie0689

Fotografie0687

Fotografie0688

Fotografie0693

2

Fotografie0694

Fotografie0691

3

Acolo mai cataram pana in sa sub Fata Inalta. Superb loc!

6

5

Ma uit cu jind la Picatura si tare imi doresc sa parcurg varful toata creasta ei dar nu asta era planul si zile mai sunt :). Stam acolo un timp, tarziu nu era de abia vreo 12 00. Eugen imi prezinta zona mai bine, aflu mai multe detalii, ma uit catre Seaca si incerc sa observ drumul nostru,

Fotografie0704

nu fara a nu admira Albastra si peretele asta atat de frumos in cealalta parte. Da da stiu ma tot repet :).

4

Frumos domne, Bucegiul asta chiar este frumos si chiar si salbatic si ii multumesc ca m-a lasat din nou sa-i strabat cotloanele lui minunate.

Fotografie0701

Fotografie0710

Fotografie0717

Continuam coborand in dreapta din sa, apoi stanga ocolind cu destinatia Seaca Caraimanului. Ne luptam cu jnepenii, sau mai bine zis eu ma lupt cu jnepenii, mai cateva rapeluri de la copacei si ajungem in Seaca.

Fotografie0720

Fotografie0721

Fotografie0722

Fotografie0726

Fotografie0728

Acolo aveam doua variante, una sus catre Braul Portitei sau in jos pe vale. Alegem jos pe vale si uite asa incepe sirul interminabil de descatarari, rapeluri, ocoliri pe unde se putea de ne oboseste de tot.

Fotografie0729

Fotografie0733

Fotografie0738

Fotografie0740

Fotografie0741

Ahhhh sorry Eugen ca nu mi-am luat pantalonii cu picioare lungi si a trebuit sa mai apelez la ajutorul tau :). Ma acuma imi dau seama si io de ce ii zice Seaca :)), pai te seaca de tot la coborare si de fiecare data la fel :)).

Fotografie0745
Valea era uscata si ok doar ca plina de copacei, zade etc care de multe ori iti impiedicau traversarea.

Fotografie0748

Nou

Nou

Vechi

Vechi

Fotografie0757

Pa Seaca de Caraiman :)

A durat ceva distractia dar intr-un final ajungem jos si ne grabim catre Caminul Alpin la masina:). Pe mine Eugen ma lasa la Sinaia unde prind acelasi IR cu intarziere din tura trecuta, cat sa-mi cumpar bilet si hop in tren :D.
Sincer mi-a ridicat moralul cu totul tura asta si ma simt bine si relaxata, problemele care ma chinuiau le-am lasat deoparte si m-am bucurat cat am putut de traseu si companie, pfff ce logoree am avut si in tura asta :)).

Hehehe, concluzia este:  niciodata, orice te loveste, nu renunta :).

8

Posted by: andreeacorodeanu | July 20, 2013

Pe Adanca si putin pe Ace

18 07 2013

Nu am mai scris de ceva timp desi ture faine au tot fost, doar timp ba si chef si mai ba. A fost si catarat, au fost si plimbari, chiar si la mare. Cum timpul a trecut peste ele o sa scriu despre o tura recenta dintr-o zi de joi, tura organizata de Eugen Horjea pe carpati.org.

Proaspat intoarsa dintr-o tura organizata de mine pe acelasi site, Valcelul si Valea Spumoasa plus Portita Caimanului, incep saptamana prin a mai baga un ochi pe site. Vad tura pe Adanca si Acele Morarului, frumos tare, nici nu ma gandesc prea mult si ma inscriu. Nu tarziu sunt si acceptata iar intre timp pana in ziua plecarii inca un baiat Dragos. Libera nu eram in ziua aia dar draga mea colega Adriana ma ajuta repede cu un schimb :D.

Dimineata de joi in gara ma intalnesc cu Dragos si luam primul tren catre munte. In Busteni Eugen ne astepta si mergem cu masina lui la Gura Diham, slava Domnului ca tare mi-e sila de drumul ala :). Bucegii erau acoperiti de nori urati si ne era tare teama ca va trebui sa reconfiguram traseul, dar….

Nu stam mult si o si pornim catre Valea Morarului intr-un ritm alert facand foarte putin pana la ea.

SAM_0973

Pana sa intram in Adanca natura ne ofera o supriza placuta, norii incepeau sa mai dispara si pana si soarele iesea si ne zambea timid asa pentru sufletele noastre. Intram pe Adanca cu ceva emotii, vazusem ca mai este inca zapada, dar s-a putut merge printre ea si stanca, nu fara a nu ne face ca niste porcusori, mai ales eu :D.

SAM_0979

SAM_0985

SAM_1001

Ma simt foarte bine si imi place la nebunie, trecem de fiecare saritoare usurica, placerea e maxima.

SAM_1006

Ajungem si la vestita saritoare cu bolovan unde se croseteaza multe anouri si cordeline, Eugen trece primul cu ceva emotii :).

SAM_1008

SAM_1011

14

Urmez eu, ma trag de tot ce pot si trec. Urmeaza tragerea rucsacilor si il filez eu pe Dragos care vine si el destul de repede. Desi incepator Dragos pot spune ca s-a descurcat exceptional, poate varsta? :)) Proaspat sublocotenent, de abia iesit din facultate :D

Continuam si dam din nou de zapada care ne ingreuneaza un pic, ma fac din ce in ce mai murdara, ma chinui sa trec printre ea si stanca cum pot, stanca uda mai imi da ceva emotii, dar incet incet castigam teren si ajungem la branuta care ne va scoate la Ace.

2

1

Facem un mic tur de orizont…

12

SAM_1038

10

… si drumul nostru

SAM_1046

Doamne cat de frumoasa este zona asta nu ma pot satura deloc de ea, cred ca Morarul e cel mai  de suflet din Bucegi. Nu mai spun ca soarele era la loc de cinste, chiar ardea si doar din cand in cand se mai innora cat sa ne racoreasca placut.

11

13

Urcam direct la Acul Mare si lasam in spate creasta Ascutita.

SAM_1056

Acolo ii arat lui Dragos optul prin urmarire, semi cabestanul si il las sa-l fileze pe Eugen.

9

SAM_1060

SAM_1064

Cum nu aveam decat o semicoarda la noi (imprumutata de la Andrei Done, multumesc), ii las lui Dragos placerea de a fi secund si eu ma duc pe balustrada nu inainte de a ma intoarce inca o data pe creasta sa-mi faca si mie Eugen o poza asa mai pe langa coarda :)).

SAM_1080

Nici unul dintre ei nu a avut aparat dar nu asta conteaza, imi stiu moaca obosita destul de bine, in schimb le-am facut eu lor destule :)).

SAM_1107

SAM_1106

SAM_1088

SAM_1109

7

Continuam cu Degetul Rosu care a fost la liber mai mult, doar la hornul de iesire am cerut ajutor ca am avut ceva emotii :).

SAM_1118

8

SAM_1130

Pe Deget am stat si am admirat cu o asa placere, ahhhh iubesc coltii astia sunt atat de frumosi si ofera privelisti atat de impresionante. Si asa eu imi propusesem ca in fiecare an sa ajung aici cel putin o data :).

SAM_1133

SAM_1137

SAM_1141

SAM_1143

Cu greu ne urnim si rapelam. De acolo continuam pana in Valea Cerbului pe brana, timp pentru restul Acelor nu era si oricum nu erau in plan. Dar mie mi-a placut si am savurat fiecare moment petrecut acolo.

SAM_1151

SAM_1153SAM_1177

4

5

SAM_1185

6

SAM_1188

3

SAM_1197

Rapid ajungem si la Gura Diham, Eugen ne duce pana in Sinaia de unde luam un IR cu intarziere si care ne duce si ala rapid in Bucuresti intr-o ora si 45 min. Totul s-a petrecut atat de repede incat nici nu m-am dezmeticit si am si ajuns acasa, chiar devremeee :)). Dar amintirile sunt frumoase, m-am relaxat si am avut si o companie placuta.

Multumim Eugen, a fost o tura chiar reusita! Si multumesc naturii care ne-a lasat sa avem o tura atat de frumoasa :).

Posted by: andreeacorodeanu | March 23, 2013

Iran partea III

Persia este unul din cele mai incarcate locuri ale planetei de mister, istorie, unicitate, simbol al civilizatiei si al culturii mondiale.

21 august

De acum scriu din amintiri , se pare ca nu am notat nimic atunci. Plecam spre Roudbarak ultimul oras pentru Alam kooh, 4850m, :D,

IMG_4020

IMG_3998

IMG_4004

IMG_4029

IMG_4035

si pana in satul Vandarbon de unde incepe un drum de 13 km in serpentine, destul de abrupt pana la baza deunde se urca pe munte.

IMG_4046

Masina lui Droppie, ceva in genul Daciei noastre vechi, nu face fata si nu vrea sa urce sub nici un chip, deci inapoi in sat unde gasim un loc sa o lasam.

IMG_4053

Ne punem pe margine, papam ceva din mancarea de aseara yum yum si asteptam o ocazie. Mmmm nici o sansa, poate daca era weekend, adica joi sau vineri cum e la ei…

IMG_4055

Stam o vreme si pana la urma o luam din loc cu gandul ca ne prinde ziua de maine cu rucsacii aia si cu cat aveam de mers. Pe drum caldura mare mon cher si incep sa scot de pe mine, sa-mi suflec pantalonii, raman la tricou, fara cap acoperit pffff  si tot e cald.
Auzim masini, din pacate care coborau si din si mai pacate opresc in dreptul nostru. Coboara unul (din armata cica era) si incepe sa-mi vorbeasca agitat si nervos. Droppie disparuse printre masini, il tot cautam ca ala incepuse sa se agite si sa urle la mine, apare si el si incepe sa-mi traduca. Islamic convins omul urla sa ma acopar, pur si simplu nu vroia sa treaca cu vederea ca suntem pe munte si eu sunt o biata turista care moare de caldura. Ma intreb si acuma oare la ce ajungeam daca nu executam hmmm :(. In fine nu e chip de intelegere asa ca ma duc pe margine nervoasa, injurand si incep sa-mi pun la loc sursa de sufocare. Erau multi prin masini, probabil se antrenasera pe munte si care se uitau la mine banuind ce boscorodeam eu in limba mea, dar pareau sa se amuze copios, mama masii. Dupa ce m-am acoperit omul s-a linistit si masinile au plecat. Noi continuam un drum lung in care deja eram ca niste robotei in acelasi pas interminabil. Si incepe sa se intunece, noi inca ne miscam fara sa ne gandim la nimic si brusc auzim un motor de masina :D. Curand o dubita opreste in fata noastra in care erau un barbat si o femeie mai in varsta cu inca un tip mai tanar. Desi nu era loc prea mult ne baga si pe noi in fata, yey am scapat.
Undeva langa o stana opresc si de acolo incepem sa urcam spre Hesarchal locul de campare. Eu ma simtea atat de bine ca ma tot zbenguiam si vorbeam cu oamenii mai in varsta in timp ce Droppie saracul era epuizat dupa atatea excursii in care el a trebuit sa si conduca o gramada de kilometri. A fost tare placut, nu stiu sa zic la ce ora am pus cortul iar noii prieteni si-au pregatit patutul langa noi dar afara sub cerul liber.

22 august

Dimineata ma trezesc intr-un loc absolut superb.

IMG_4067

Ne pregatim cu totii si o pornim impreuna dar repede ii lasam in urma pe cei in varsta.

IMG_4079

IMG_4081

Ahhh ce nice e, imi place mult si ma simt atat de bine ca iar ma duc alergand de fericire. Ne mai oprim la poze, Droppie tot obosit pare sa fie ufff, dar eu chiar ma simt bine.

IMG_4100

IMG_4105

IMG_4119

Ma bucur si de un fluturas :)

Ma bucur si de un fluturas :)

IMG_4122

Si drumul catre varf

Si drumul catre varf

IMG_4132

IMG_4150

IMG_4152

IMG_4165

IMG_4162

IMG_4169

Inainte de varf ne oprim in locul de unde iesi daca cateri peretele cu ruta germana si visez ca mi-ar fi placut mai mult sa ajung pe Alam kooh asa :D. Ehhh poate alta data :).

IMG_4182

Pe varf mai gasim vreo trei baieti care se pozau fericiti, apoi trecem si noi la pozat si stam o vreme sa admiram frumusetile de acolo.

IMG_4175

IMG_4191

IMG_4209

IMG_4196

Nu, nu fac pipi daca asta ati gandit :)). Doar savuram ceva nesanatos :).

Nu, nu este toaleta daca asta ati gandit :)). Doar savuram ceva nesanatos :).

IMG_4213

Ohhh da, mult mai frumos ca Damavandul, mult mai spectaculos sau poate ca acum am si eu view de admirat :)).

La coborare surpriza, na ca se strica vremea, incepe sa ninga, din nou se simte electricitate, de data asta scap doar cu parul cam energizat :)).

IMG_4258

IMG_4276

Aproape de cort

Aproape de cort

Ajungem la cort si ma gandesc ca parca as mai sta pana a doua zi.

IMG_4287

Droppie prefera sa-i asteptam pe prietenii noi sa coboram cu ei cu masina ca altfel o luam tot pe jos, dar eu il rog frumos in stilul meu irezistibil sau mai bine zis fortat, sa mai stam ca tare mult imi placea acolo. Apar si oite, coboara si ceilalti dar ne luam la revedere de la ei :D.

IMG_4290

23 august

A doua zi strangem si de data asta vad si eu pe unde am urcat. Ohhh este superb tot traseul pana jos.

IMG_4302

IMG_4307

Un mic popas :)

Un mic popas :)

IMG_4311

IMG_4315

IMG_4325

IMG_4328

IMG_4333

Tot pe drum, tot pe drum :)

Tot pe drum, tot pe drum :)

La un moment dat Droppie propune o scurtatura, pfff numai scurtatura ce a fost ca incepuse si ploaia, noi eram prin boscheti pe o panta super abrupta pfffff, pana la urma ajungem cu bine jos dar am balaurit ceva :)).

Cum mergeam noi, asa cam murati de la ploaie auzim si o masina :D. Un grup intr-o masina spatioasa opresc in dreptul nostru si ne invita cu ei :D. Mama dar chiar avem noroc. Se chinuie un baiat sa ne indese si noua rucsacii in spate desi sincer chiar nu mai era loc deloc dar reuseste si ne ofera un loc in fata unde ne chinuim sa incapem, noroc ca eram destul de slabi amandoi. Vai ce oameni, oare la noi s-ar fi intamplat asta? Si incep iar intrebarile si curiozitatile despre mine, toti se uitau si zambeau pana jos in sat la masinuta noastra. Le multumim mult si uau mare salvare ce ne-au fost :).

In weekend exista masini care va pot duce pana la stana unde am oprit si noi si se pot cere de la Federatia Montana din Roudbarak, costa in jur de 20 euro.

24, 25 august

In ultimile mele zile in Iran zi planuim sa mergem in Isfahan.

IMG_4342

Ruine intalnite pe drum

Ruine intalnite pe drum

IMG_4359

Am oprit intr-un oras inainte unde am dormit la niste prieteni ai lui Droppie sau Zohreh apoi a doua zi am vizitat Templul Focului, foarte frumos.

IMG_4382IMG_4383

Incantatii? Sper ca pentru ploaie :D!!!

Incantatii? Sper ca pentru ploaie :D!!!

IMG_4442

IMG_4420

IMG_4451

IMG_4465

Apoi turnurile care se misca, vai cat am ras :)). Intr-un turn era un om care nu stiu ce misca el acolo de zor la manivele, cert este ca trebuia sa se miste si celalat turn candva cumva, nah ca nu s-a intamplat nimic de data aia, sau nu am observat noi? :)).

IMG_4467

IMG_4368

IMG_4373

Am vazut podurile, unul se chema Khaju parca, superb. Plus oamenii care cantau si dadeau asa o atmosfera….ahhhh imi este dor de locul ala.

IMG_4507

IMG_4518

IMG_4523

IMG_4534

Doua generatii, aceleasi trairi? :)

Doua generatii, aceleasi trairi? :)

Am fost si in Imam Square, ne-am plimbat cu caruta cu cai, se auzeau cantece care de fapt erau rugaciuni islamice din moschee, mama ma simteam ca in filme :D, fascinant.

IMG_4539

IMG_4551

IMG_4553

Vreau si euuuuuuuuuuu!

Vreau si euuuuuuuuuuu!

Dupa multe incercari Droppie se declara multumit de poza, pfuai

Dupa multe incercari Droppie se declara multumit de poza, pfuai

IMG_4575

IMG_4576

IMG_4579

Am fost si la bazar :D de unde am luat cadouri la toata lumea si multe multe dulciuri care erau ambalate foarte tare, ehhhh iranienii sunt cunoscuti prin eleganta si stil la orice fac. Tare frumos a fost acolo si in acelasi timp tare trist ca urma sa plec.

IMG_4584

Da, trebuia sa si plec, a urmat o zi trista in Teheran, apoi seara inainte de avion m-au dus intr-un restaurant aflat la etajul 13 al Turnului Alb din Pasdaran. De acolo se vedea Teheranul si chiar luminitele de la refugiile din Tochal :).

IMG_4587

Apoi la aeroport, unde s-a lasat cu lacrimi, Zohreh chiar plangea, eu cu Droppie ne chinuiam sa ne abtinem, dar a fost tare greu, am petrecut 3 saptamani impreuna de vis.

IMG_4598

Apoi i-am lasat si m-am indreptat spre check in si au inceput alte aventuri :)). Cand sa ma duc la verificarea pasaportului ma trezesc ca era o singura casa pentru straini si unde era o coada imensa. Stau, astept, timpul trece, ora avionului de plecare e din ce in ce mai aproape si nimic, nu inaintam deloc. Incep sa ma panichez si incerc sa caut pe un angajat de acolo. Cu greu gasesc unul mai tanar care intelegea engleza, imi spune sa astept, panica creste, pana al urma se intoarce ma ia si ma baga in fata. oamenii deja au inceput sa se agite si sa se uita urat la mine. Le explic si ma lasa in pace apoi alerg repede la poarta pffff. Acolo mi se spune ca oricum ma asteptau, stiau ce se intampla :). Ehhh dar in Istanbul ajung cu intarziere asa ca alerg ca o nebuna la poarta si acolo ceva mi se pare dubios. Intreb pe cineva daca e spre Bucuresti si mi se spune alta tara, hait la naiba au schimbat astia poarta. Si uite asa alerg iar de nebuna, transpir toata, ajung si unde trebuie, ma imbarc si ma rog sa vad Romania din avion si nu altceva ca de imi era de bagaje nu ca ajung in alta tara :D. Cum era sa-mi las eu toate cadourile primite si ce cumparasem :)). Da am primit o gramada de cadouri de a trebuit Zohreh sa-mi dea un troler ca in rucsac nu aveam unde sa le bag :).

Mi-a placut tare mult Iranul, sper ca intr-o zi ma voi putea intoarce ca sunt multe de vizitat si de facut acolo, ahhh am ratat Persepolis dar era departe. Nu mai zic de oamenii frumosi pe care i-am cunoscut si m-au tratat ca pe o printesa, nimic nu mi-a lipsit chiar a fost prea mult.

Pe strada Bucharest din Teheran cu cuplul care m-a cazat la inceput, Droppie si Alireza.

Pe strada Bucharest din Teheran cu cuplul care m-a cazat la inceput, Droppie si Alireza.

Si sa nu uit, mi-a placut la nebunie barbari, o painica delicioasa,  imi aduc aminte cum m-au dus si sa vad cum se face :D.
Da, candva o sa ma intorc acolo, stiu asta :).

Khoda hafez!

Posted by: andreeacorodeanu | March 18, 2013

Iran Partea II

Persia este unul din cele mai incarcate locuri ale planetei de mister, istorie, unicitate, simbol al civilizatiei si al culturii mondiale.

17 august

In sfarsit vine si ziua plecarii spre Damavand echipa fiind eu, Droppie si un prieten de al lui, Vahid. Era sarbatoare in ziua aia deci pe drum primim multe dulciuri, sucuri naturale si un fel de supa care se cheama Aash. Oamenii ti le dau direct in masina, un fel de pomana la noi??? Mmm nu stiu dar era placut sa primesti tot felul de chestii. Pe autostrada am avut si un mic incident era inchisa pana pe la ora 24 00 asa ca a trebuit sa ne plimbam cateva ore intr-un parc de distractii cam cum erau la noi alea vechi de pe vremea lui Ceausescu.  In sfarsit la ora 24 00 asa cum au promis am reusit sa o luam spre Polur orasul din care am urcat spre BC (Base camp). Pentru cei care merg singuri fara cineva de acolo pot apela la Federatia Montana din Rineh sa le asigure transportul pana in BC pentru ca taximetristii nu urca si cam e ceva de mers.

BC este la altitudinea de 3000m ruta sudica unde se si plateste o taxa de 50$ primind in schimb o diploma ca ai urcat vf Damavand. Fiind noapte pe mine nu m-au intrebat de sanatate dar ei vin si sus la ref dupa taxa care e doar pentru straini si pe care Droppie nici nu vroia sa auda sa o platesc.

Am plecat din BC pe la 2 noaptea cam terminati dupa atatea zile de excursii obositoare, eu cu o mica problema de stomac, ma indopase mama lui Zohreh ca cica eram prea slaba si trebuia musai sa arat ca fata ei mai dolofana :)).

IMG_3707

Umbra Damavandului

Umbra Damavandului

Din BC pana la ref Bargah e Sevon 3 asezat la alt. de 4200m se fac cam 4 ore. In weekend cum am mai spus exista riscul sa nu gasesti locuri e bine sa ai si un cort dar in viitor poate chiar la anul va fi gata un alt refugiu putin mai sus care e mult mai mare si mai frumos (acum este gata :D). A urmat o noapte de mers, imi aduc aminte ca eu tot ma opream si mai ciuguleam dintr-o painica delicioasa si spre dimineata eram la refugiu.

IMG_3708

IMG_3721

IMG_3723

18 august

Ne-am trezit, deja era dupa amiaza, Droppie ne-a gatit niste paste delicioase iar Vahid da semne de dureri mari de cap.

IMG_3724

IMG_3741

IMG_3743

IMG_3726

Dupa ce mancam o luam in plimbare cam pana pe la 4700m, din fericire eu sunt ok dar Vahid se intoarce din cauza durerilor care il chinuiau.

IMG_3746

IMG_3754

IMG_3770

IMG_3773

Eu cu Droppie am stat pana la apus, un apus superb dupa care ne-am intors in refugiu.

IMG_3782

IMG_3793

IMG_3794
Seara in refugiu alpinistii de acolo erau foarte curiosi sa afle totul despre mine, au facut poze cu mine, unii au zis ca sunt onorati de prezenta mea, un altul mi-a facut un ceai magic din plante care te relaxeaza wow ce mai eram ca o vedeta. Ehhh dar asa sunt ei iranienii foarte curiosi, calzi, primitori si de un bun simt extraordinar.

19 august

Toata lumea s-a trezit dimineata pe la 5, noi mai lenesi dupa ce au plecat cam pe la 6 30. In timp ce ne urneam si noi cu greu 2 baieti din grup s-au intors din cauza durerilor de cap. In sfarsit pe la 7 30 o pornim si noi.

Fete adormite

Fete adormite

Eu destul de nervoasa pentru ca Droppie nu ca nu m-a lasat, mi-a impus hotarat ca eu nu am voie sa car nimic. Frate dar eu nu sunt obisnuita deloc fara nimic in spate si chiar imi place sa am chestiile mele cu mine, pfff ce nervi am avut.

Ruta asta sudica nu prezinta dificultati tehnice ca cea nordica de ex care are un ghetar, trebuie doar sa rezisti efortului si sa scapi de problemele cu durerile de cap, din pacate li se intampla la foarte multi. E ceva ciudat la muntele asta poate din cauza gazelor sulfuroase din aer si nu a altitudinii. Mie mi s-a parut ca e ca un deal doar ca mai inalt, nu pot sa spun ca m-a fascinat prea mult :).

IMG_3809

Mai avem chef si de joaca

Mai avem chef si de joaca

Vahid si-a revenit :)

Vahid si-a revenit :)

Am urcat bine, nu foarte repede, am facut si poze am si admirat peisajul dar surpriza pe la altitudinea de 4800m, 4900m incepe sa se strice vremea. Intre timp iar ma ciondanesc cu Droppie pentru ca mi se facuse foame si nu vroia sa-mi dea nimic, cica nu o sa mai pot urca si o sa mi se faca rau lol. Sa-l ascult pentru ca eu sunt pentru prima oara la altitudine si ca stie el ce face. Ei da deja imi era rau dar nu din cauza muntelui ci de FOAME!!!!!!! Sincer m-a frustrat treaba asta plus faptul ca nu aveam eu rucsacelul meu unde sigur as fi avut si ceva de rontait. Apoi el de ce naiba mai cara rucsacul cu mancare daca nu aveam sa mancam ha??? Ehhh l-am tot incoltit pe Vahid pana am primit niste struguri si ceva dulciuri :)). Nahhh cu bogatiile in maini nimeni nu ma mai putea opri :D.

Ha mananc nah sac! Bai mi-e foameeeeee!

Ha mananc nah sac! Bai mi-e foameeeeee!

Pe traseu am mai intalnit 2 baieti care vroiau sa urce pe vf apoi sa coboare pe ruta vestica dau au renuntat din cauza rucsacilor foarte grei si a vremii. Urcam in continuare un pic mai repede ca vedeam cum vremea era din ce in ce mai nasoala.

IMG_3835

IMG_3853

Pe la 5000 si ceva intalnim si grupul de dimineata care coborau si cu care ne-am salutat zambind. Dupa ce am trecut de ei pe langa viscolul care ne intampinase mai devreme simtim o electricitate puternica. Droppie incepe sa sovaie daca sa urcam sau nu ca devenea deja cam periculos dar eu hotarasc totusi sa mai inaintam si vedem noi pe parcurs ca nu mai aveam timp alta data. O luam incet prin viscol iar mai aproape de vf… wooooooooooooow shit !!!!!!!!! la naibaaaaaaaaaa!!!!!!!!! wtf!!!!! m-a curentat din pamant prin batul de trekking ohhhhhhhhhhhhhhhh!!!!!!!

IMG_3865_lq

Incercam sa fugim de electricitate intram chiar in campul de gaze de sulf unde am inhalat destul pentru multi ani, dar eu oricum eram intoxicata de la substantele tigarilor asa ca inca ceva in plus…. :))

IMG_3866

Si totusi ma afecteaza, simteam ca nu mai puteam respira, ma usturau ochii, incep sa obosesc deabea urcam si ha incep si la mine durerile de cap…Aveam masti pt gaze dar cine mai statea sa le scoata din rucsac pe vremea aia si cu stresul de a nu fi curentati, eu mi-am pus totusi pe fata esarfa lui Droppie asa de putina protectie…… Cu greu ajungem pe vf yeeeeee, ne-am felicitat, am facut cateva poze, din pacate n-am vazut nimic de acolo si am hotarat sa coboram repede ca nu era de stat.

Cort in crater. Ahhh mi-ar fi placut si mie, eventual cu coborare pe alta parte.

Cort in crater. Ahhh mi-ar fi placut si mie, eventual cu coborare pe alta parte.

IMG_3881_360

La coborare am avut noroc fiind deja un strat de zapada care ne-a usurat cu mult intoarcerea.

IMG_3905

IMG_3909

Damavand cum am spus nu este nimic greu sau fantastic la el dar pe la pranz se strica vremea foarte repede, multi au murit acolo, se pare ca in fiecare an mor 3 alpinisti (inghetati sau din cauza gazelor stop cardiac) si nu numai din cauza asta si din cauza caderilor de pietre imense mai ales pe partea vestica unde de ex dupa 2 zile dupa ce am plecat a murit un alpinist strivit de o mare bucata cazuta dintr-o stanca.

Timpi facuti: ref-vf Damavand 5h 30, vf Damavand-ref 2h 15 . Total facut de noi 7h 45min.

Durerile de cap au persistat pana la refugiu, Vahid avea probleme cu picioarele, la refugiu am incercat sa dorm putin, n-am reusit , am incercat sa mananc ceva si am hotarat sa plecam in BC.

IMG_3918

Au aparut si baietii cu taxa care stateau in usa refugiului si care ma vazusera ca nu-s de a lor. In fine nu stiu ce a facut Droppie cu alti cativa baieti ca mi-au zis brusc hai sa plecam, asa ca mi-am luat ramas bun, am facut poze cu cativa de pe acolo si 2 dintre ei care nu au reusit sa urce pe vf au coborat cu noi.

IMG_3922

IMG_3928

Am plecat tot pe ninsoare care ne-a tinut pana mai jos putin.

Iete ca s-a luminat

Iete ca s-a luminat

Tipul a vrut poza cu mine ca sa-i arate prietenei :))

Tipul a vrut poza cu mine ca sa-i arate prietenei :))

IMG_3963

Echipa de shoc

Echipa de shoc

IMG_3979

Cam asta a fost pe Damavand asa pe scurt :). Ajunsa in BC am scapat si de durerile de cap si deja ma gandeam la Alam kooh al doilea ca inaltime dupa Damavand, 4850m si care de fapt el ma atrasese spre Iran nu Damavandul.

IMG_3984

BC cu o fatzaaaa

BC cu o fatzaaaa

In urmatoarea zi am fost invitata la Droppie acasa unde toata familia lui vroia sa ma cunoasca :). Mi-au pregatit o gramada de feluri de mancare traditionala, unele mi-au placut altele nu, dar a trebuit sa gust din toate :D. A fost o seara placuta, relaxanta, conversatii de toate si presarata cu mute feluri de alune si fructe uscate :D. La plecare m-au rugat sa aleg ce mi-a placut mai mult pentru a lua cu noi pe Alam kooh :).

Va urma

Posted by: andreeacorodeanu | March 14, 2013

Iran Partea I

Persia este unul din cele mai incarcate locuri ale planetei de mister, istorie, unicitate, simbol al civilizatiei si al culturii mondiale.

Stiu, a trecut mult timp de cand am fost in Iran dar am ramas cu amintiri atat de frumoase alaturi de oameni extraordinari incat as vrea sa las putine randuri. Precizez ca totul s-a intamplat in 2008 deci multe probabil ca s-au schimbat, ma refer reguli sau multe altele pe acolo pe la ei.

Anul 2008 descopar pe internet Iranul care ma fascineaza. Ma gandesc, cum ar fi? Oare sa…? Tin legatura cu un prieten iranian, Mohammad Reza (Droppie) si el imi propune niste trasee pe care imi este greu sa le refuz. Caut parteneri dar nu am noroc, unii nu au bani, altora le e cam teama din cauza faimei pe care le-au adus-o americanii :(.

Nici nu realizam ca voi si ajunge desi visam si planuiam totul cu amanuntul, dar intr-o zi mi-am zis: gata plec, da plec singura!  Incep si problemele, ca nah, fiind o tara islamica au si o gramada de reguli. Trebuia musai sa mi se faca chemare de la o FEMEIE. Droppie rezolva cu prietena lui Zohreh asa ca o primesc in final dupa multe vizite pe la ambasada, vizite facute chiar in timpul serviciului lasand radioul balta in pauze si fugind pana acolo. Pentru viza ea a trebuit sa mearga pe la o agentie de turism apoi la Ministerul de Externe din Iran de unde ei trimit numarul invitatiei la Ambasada Iran din Bucuresti. ( Nu cred ca mai este nevoie acum.) Pana sa ne dumirim cu toate astea timpul trecea, biletele ieftine de avion dispareau, emotii din ce in ce mai mari pentru ca imi era frica sa cumpar bilet pana nu aveam viza. Pe ultima suta de metri cu greu mai gasesc un bilet cam scump, adica 660 E la Turkish Airlines cu escala in Istanbul.

7 august

Prima oara cu avionul! Ha sa va povestesc cat de prostuta am si fost? Ahhh nu ma pot abtine, pana si eu rad acum de mine. Apare domnisoara cu papica, stewardesa, imi intinde tava, eu ma uit nedumirita si nu inteleg, ma gandesc ca tre sa aleg ceva de acolo, ma uit, aleg sandwichul si gata. Ma intreaba daca vreau ceva de baut, ii cer niste suc si iar gata. Toti inclusiv ea se uitau la mine ciudat si nu intelegeam de ce =)). Nah si voi acuma radeti, de unde sa stiu eu ca toata tava aia era pentru mine huh????? E prima oara cu avionul, ma mir ca l-am nimerit si pe care trebuie :))
In Istanbul intreb de loc de fumat, nimeni nu vorbeste engleza desi erau tineri angajatii pe acolo, pana la urma aflu ca trebuie sa ies afara, renunt ca nu aveam chef iar de check in blah blah si astept cuminte avionul urmator…unde ha am luat tot ce mi s-a dat ba am cerut si cafea da?! Invat repede nu? :))

18 30 in Iran in aeroportul Imam Khommeni, Tehran. Emotii, mari emotii. Ies afara, aprind o tigare repede, ma uit in jur, nimeni nu ma astepta. Stau si stau, taximetristii se uitau cu jind la mine sa ma jegmaneasca si incep gandurile negre. Daca nu apare nimeni ce fac? Unde naiba ma duc? Mama trece timpul nimic, deja era panica si ma gandeam sa ii caut pe alti doi romani din Iasi care erau acolo pentru Damavand si alte plimbari si cu care am tinut legatura si aveam numarul de telefon al unuia in caz de. Hey nu sunt chiar proasta :)!!!  Ok il sun pe Droppie, ma asigura ca vin si ei doar ca era foarte aglomerat. Apar in final, erau mai multi in masina, Zohreh ma intampina cu un buchet mare si frumos de flori, Droppie era atat de fericit sa ma vada, fac cunostinta cu restul si gata ma linistesc si eu.  Tehranul asta  e asa de maaaaree si aglomerat, nu-mi vine a crede ca-s acolo!!!!!! Ajungem la casa unde voi sta o perioada, la un cuplu casatorit foarte dragut, ei nevrand sub nici o forma sa stau la hotel deloc. Sunt primita ca o regina specific poporului persan pentru care este o onoare sa le treci pragul casei si care fac totul sa-ti fie bine si sa nu-ti lipseasca nimic :). Cand am plecat de la ei mi-au dat cadouri uau, da la ei este invers, gazda iti face cadouri :D.

Nici n-am ajuns bine si am fost asaltata de toti cu intrebari, curiozitati, despre mine, Romania etc de pur si simplu m-au coplesit. Simt ca ma sufoc si ca nu mai pot asa ca il iau pe Droppie deoparte si ii propun sa plecam pe Tochal, 3960m, in noaptea aia, desi eu eram dupa drum si nedormita de multe ore. Droppie imi spune ca mai bine sa stam, sa ma odihnesc ca sunt de pe drum dar eu totusi insist disperata :)). Plecam pe la ora 23, oricum noaptea fiind racoare e mult mai bine pentru a urca, ziua fiind criminal de cald. Pe traseu ne mai intalnim cu un baiat si o fata pe care ii cunostea Droppie si astfel am continuat cu totii oprind si pe la un refugiu unde am mancat oua scramble cu rosii inauntru gatite, o bunatate. Acolo multi barbati fiecare cu covorasul lui isi faceau rugaciunile si se uitau cam urat la mine ca nu aveam capul acoperit. In timp am aflat ca aduceam o mare jignire aratandu-mi parul si am avut grija sa mi-l acopar desi nu prea suportam.

IMG_3088
La ref Shirpala spre dimineata peste 24 de ore nedormite cad rupta de oboseala in timp ce ei vorbeau acolo in limba lor. Adorm bine de tot cateva ore iar dupa am continuat urcarea pe vf, dar era deja ziua si asa de cald Doamne iar eu trebuia sa fiu si imbrobodita ohhhhhhhh……
Pt Tochal exista 5 rute dar cea mai urcata este cea pe care am fost si noi si porneste din Darband.

Inca un pui de somn pe varf

Inca un pui de somn pe varf

Urmatoarele zile planuim Damavand unde trebuia sa ne intalnim si cu baietii din Iasi, dar din pacate a trebuit sa amanam plecarea din cauza ca nu ma simteam bine deloc, am mancat kebab, carne de oaie aoleo. Pentru Damavand mai trebuia sa urmarim si vremea si sa nu fie weekend (vineri e weekend la ei) fiind foarte aglomerat si exista riscul sa nu gasim loc in refugiu.

Asa ca am fost pentru prima oara intr-un desert, Maranjab, vizitat muzee prin Kashan, zona, cascade, a fost minunat si atat de nou pentru mine.

Din masina

Din masina

Tot din masina

Tot din masina

IMG_3324

IMG_3336

IMG_3365

IMG_3367

IMG_3372

Copii care mi-au cerut sa le scriu ceva si ma tot urmareau :))

Copii care mi-au cerut sa le scriu ceva si ma tot urmareau :))

IMG_3376

IMG_3392

IMG_3384

IMG_3381

IMG_3394

IMG_3395

IMG_3403

IMG_3407

IMG_3416

IMG_3424

IMG_3427

Am ajuns si in desert desi ni s-a spus ca e prea cald si sa avem grija. Chiar era foarte cald, daca nu aveam aer conditionat in masina muream prajiti si sufocati.Am vazut dromaderi salbatici yey :D , liderul lor ne-a si atacat hahahaha.

Nervosul

Nervosul

IMG_3436

IMG_3433

IMG_3441

Poza mea preferata

Poza mea preferata

Multe urme de scorpioni si serpi ne-au facut sa avem mare grija pe unde calcam, ha de parca stiam eu de unde iese din nisip vreun scorpion. Am ajuns si la o oaza unde am fi stat mai mult daca nu ne ataca un caine sau ceva de genul destul de fioros.

IMG_3450

IMG_3451

Am vazut un apus superb si au urmat momente speciale pe care ei le-au facut sa para iesite din real, mistice. Offf daca as putea intoarce timpul….ehhhh… Apoi ei doi au disparut un timp in care eu am trait niste momente de neuitat, singura, noapte, in desert….

IMG_3464

IMG_3453

IMG_3465

Am fost si prin canioane doar cu Droppie, Marea Caspica cu colegi de serviciu ai lui Zohreh unde a trebuit sa fac baie imbracata hahahah, plus un loc frumos de camping in alti munti mai mici nu-mi amintesc numele si in tot felul de locuri. Arunc niste poze de prin toate excursiile:

IMG_3258

IMG_3199

Intre canioane

Intre canioane

IMG_3108

IMG_3196

IMG_3228

IMG_3305

IMG_3479

IMG_3487

Seara in camping pe langa narghilele toti mi-au facut o surpriza asa de frumoasa, mi-au cantat un cantec care imi placea mie mult :):

Ha!

Ha!

IMG_3686

IMG_3692

IMG_3521

IMG_3550

IMG_3646

IMG_3654

IMG_3673

Am vizitat si sediul ziarului politic important din Teheran ca acolo lucra Zohreh, am fost cu ea la cumparaturi de rochite ca nu aveam nimic sa ma acopar bine, Droppie m-a dus in restaurante cu mancare specifica si intre timp Zohreh si-a dorit mult de tot sa ma mut la ea acasa. Au urmat zile petrecute mai mult cu mama ei si sora ei mai mica, am fost indopata cu mancare ca cica eram prea slaba, am fost invatata putin farsi si momente dragute cu Zohreh seara. Nu-mi vine sa cred nici acum cat de primitori si cat de saritori sunt oamenii astia, nu mi-a lipsit absolut nimic, nu m-ai spun ca nu ma lasau sa cheltui nici un banut de la mine.

Popas fast food la intoarcere. Ceva cam diferit decat la noi hamburgerii, pareau mai sanatosi :)).

Popas fast food la intoarcere. Ceva cam diferit decat la noi hamburgerii, pareau mai sanatosi :)).

19 august

In sfarsit vine si ziua plecarii spre Damavand echipa fiind eu, Droppie si un prieten de al lui, Vahid.

   Va urma

Older Posts »

Categories

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.